De cateva zeci de minute bune ma tot fastacesc in jurul paginii de “write post”. Stiu ca am ceva de spus dar nu stiu cum sa incep,nu stiu cui ii sunt adresate cuvintele. Inca putin si probabil imi voi da seama,si atunci nu va mai fi nevoie nici sa caut,nici sa inteleg. Nu voi stii cand va veni momentul,dar un lucru ma va face sa-mi dau seama de el: reactia celorlalti. Privesc a nu stiu cata oara in jurul meu,si din nou vad aceleasi fete aproape obosite si saturate de viata pe care o duc de atata timp. Nimeni nu face nimic,pentru ca majoritatea nu au ce sa faca. Nu stiu in ce categorie ma includ eu,probabil nici nu ma intereseaza prea mult pentru ca odata acceptata o viata,nu-mi mai pasa cati mai sunt ca mine,nu-mi mai pasa de sfaturi primite degeaba. Ignora-ma! Iar nu stiu ce spun aici… E riscul pe care ti l-ai asumat cand ai inceput sa citesti postul – doar ti-am spus ca am ceva de spus dar nu stiu exact ce! Mai e putin si vine iarna…