In sfarsit s-a terminat sesiunea. Si desi a trecut mai bine de o saptamana de atunci, n-am reusit sa-mi revin. Si totusi, titlul postului nu se refera la faculate. Se pare ca in sfarsit am reusit sa trec peste tot ceea ce nu cu mult timp in urma ma impiedica sa simt. Orice pentru oricine. Am senzatia ca blog-ul asta nu mai reprezinta nici pe jumatate din ce a reprezentat candva, scriu mai mult pentru a da de inteles ca n-am plecat nicaieri, insa cea care a ramas nu se aseamana prea mult cu cea care a inceput sa scrie. Se fac 2 ani de cand am dat ‘publish” primului meu post, doi ani in care s-au schimbat atat de multe in viata mea, in jurul meu si in mine. Sunt o sraina in fata trecutului meu, nu ma mai recunosc, dar intr-un mod ciudat, pentru mine e mai bine asa. E trist ca trebuie sa treci prin atatea lacrimi doar pentru a ajunge intr-un punct in care sa-ti fie ok. In rest? Mai nimic si totusi atat de multe. Acum o luna si ceva am ales un alt drum, un drum pe care nu-l urmez singura, un drum care ar putea sa-mi oglindeasca viitorul, un drum afectat de trecut, de tine. Tot ce trebuie sa intelegi din post-ul asta este ca sunt ok. Poate n-am ajuns inca sa fiu fericita, dar cu siguranta va veni si clipa mea. Incerc sa traiesc prezentul desi astept atat de multe de la viitor, incerc sa uit ce-a fost si sa nu asociez momentul asta cu momentul ala. Desi e greu uneori, simt ca reusesc. Acum realizez ca cea mai importanta si esentiala parte a vietii e constituita din alegerile pe care le faci tu, desi uneori avem senzatia ca altii ne-au adus unde suntem…

Well… till next time, have a wonderfull spring!