From my point of view

… ce bine ar fi… Ar insemna ca a mai ramas in mine cel putin un straop de incredere. Dar nimic nu mai e imprevizibil. Totul se poate deduce cu o usurinta mult prea mare. Fiecare cuvant, fiecare pas pe care il faci e trecut. Nu e prima data cad il vad iar certitudinea ca il voi mai vedea cel putin o data, e mai puternica decat privirea ta. Regret. Ca m-am lasat condusa de un sentiment ajuns banal, aflat pe buzele tot mai multor persoane. Un sentiment rostit din ce in ce mai usor si mai fals parca pe zi ce trece. Cum pot fi sigura ca ceea ce am simtit a fost real cand azi tu te trezesti simtind acelasi lucru intr-o alta poveste. Nu pot fi impocrita. Nu acum. Am spus-o de multe ori, am spus acel ceva special care ar trebui spus o singura data. Cand a fost adevarat? Cand a venit din cel mai adanc subconstient pe care doar inima il poate accesa? Din cauza asta nu mai am incredere! Pentru ca o spui prea usor, pentru ca o uiti prea repede. Dar… nu ma surprinde.