De cate ori ai fost in situatia in care sentimentele in cantitate enorma sa te opreasca de a te exprima in cuvinte? De cate ori, din cauza gandurilor ai fost incapabil de a vorbi coerent? Si de cate ori ai trecut printr-o experienta care sa-ti dovedeasca clar ca te-ai schimbat mult mai mult decat credeai ca e posibil sa se schimbe un om? Toate astea si multe altele sunt cele care in momentul de fata imi umplu inima si sufletul, si-mi transforma dorintele si sentimentele, si imi deterioreaza activitatile de zi cu zi. Ca sa fiu mai precisa, este vorba despre o alianta si o sincronizare perfecta intre autocontrol si minte. Inima in schimb, va fi mereu cea care va bate cu pumnul in masa demonstrand ca nu va fi niciodata in concordanta cu ele. DAR, ca de obicei, in ceea ce ma priveste pe mine, inima ma va ghida intotdeauna in prima decizie, si va fi usor detronata pe parcursul vietii, pentru ca acolo doar mintea isi are rostul. Voi fi privita ca fiind insensibila, dar nu e asa. Inima va fi doar detronata, nu si alungata din peisaj. Nu reusesc sa exprim cu adevarat ceea ce vreau, si sunt ca de obicei foarte vaga. Post-ul asta, ca si restul posturilor de pe acest blog, e menit sa fie inteles doar de persoanele care sunt afectate si implicate in mod direct de situatia asta.
A fost un week-end putin mai plin decat mi l-as fi dorit, dar a fost exact asa cum trebuia sa fie. Mi-am dat seama de puterea cu care poti lua decizii cu mintea si de intensitatea durerii in situatii in care n-ai mai fost. Am realizat cate poti face atunci cand stii ce-ti doresti cu adevarat, si am vazut clar ca sevrajul lasatului de fumat e mic copil pe langa sevrajul acceptarii realitatii. Singurul meu noroc este ca, cu ajutorul unei mici experiente acumulate pana acum, imi gasesc de fiecare data taria de a continua pe drumul ales, oarecum pe drumul meu. Acum ceva timp, ii invidiam pe cei care aveau putere, pe cei care erau capabili, fara sa-mi dau seama cat este in realitate de greu. Sunt pe punctul de a pune PUNCT unei etape din viata, unei alte experiente de viata. Si o voi face, indiferent de modalitatea folosita. So, it’s over, I’m letting it go for us, si da, viata poate merge mai departe pe aceeasi traiectorie, chiar si atunci cand traiectoria cunoaste imperfectiuni.
Category: Incomprehensible, Life
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Leave a Reply

Recent Comments