From my point of view

So… This is it! Multi se vor bucura, altii vor ramane cu intrebari fara raspunsuri. Probabil pe de-o parte voi fi criticata si pe de cealalta parte apreciata. In postul asta insa, chiar nu-mi pasa. Fiind ultimul de pe aceasta adresa, in asta imi permit sa spun tot! Sau poate nu chiar tot, dar imi permit sa spun ce pana acum n-am putut. Plec de aici fiinca nu vreau sa mai depind de aceleasi iluzii care isi fac facuta prezenta si in realitate. Vreau sa ma rup de tot ceea ce vreau sa uit, sa plec din absolut toate locurile care imi provoaca greata prin prea multa dulceata, sa nu mai fiu asociata cu absolut nici unul din cei ce nu-si permit adevarul. Mi-a luat aproximativ 2 luni sa iau hotararea, si desi inceputul va fi greu, ca orice inceput e binevenit. Renunt la PR, fiinca oricum nu-i al meu, la cititori veniti de acolo, fiinca nici astia nu-s ai mei. “From my point of view” va ramane in contrinuare aici, independent de toti, cu optiuni limitate si teme impuse, dar am convingerea ca cine m-a citit pana acum n-a facut-o fiinca aveam emoticons incluse in blog sau fiinca blogul meu era personalizat.

Mi-a fost bine aici, n-am sa regret niciodata nimic. Dar cum fiecare experienta vine cu o lectie, lectia mi-am invatat-o si trec la urmatorul capitol. Nu pot decat sa-ti multumesc fiinca mi-ai fost alaturi la inceput, fiinca mi-ai explicat ce e un post si fiinca mi-ai aratat cum sa dau “Publish”.

http://andreea.stealthsettings.com has sign out !

M-am intors acasa, fiinca nicaieri nu-i ca aici. Am deschis pc-ul si mi-am gasit blogul intact. Ce-i drept ma asteptam sa-mi dea eroare firefox-ul cand imi tastez adresa pentru a accesa site-ul. N-a fost sa fie, nici de data asta. Au fost cateva zile in care am avut timp sa ma gandesc la tot, doar privind intinsul marii, si ca de obicei faleza vazuta la miezul noptii a facut totul. Poze n-am. Din nou mi-am uitat aparatul acasa, fiinca se pare ca de fiecare data cand merg cu tine undeva tind sa las acasa mai multe lucruri decat imi propun. Probabil undeva in adancul inimii stiu ca tu esti suficient. Dar n-ai fost. Mi-a lipsit muntele. Am avut timp sa-mi amintesc si de tine, si sa regret o contramandare, mi-ar fi placut sa fi si tu acolo, dar oricat as fi incercat, n-as fi reusit sa ma impart la doi. Mi-am amintit si de tine, G. Mi-am dat seama ca si tu lipsesti din peisaj, dar de data asta vom suporta amandoi alegerile facute. Iar personajul principal, marea, nu s-a schimbat cu nimic. E tot neagra, desi cei care o privesc tind sa se piarda in albastrul ei, pe langa ea sunt urme de parfum ieftin, scump, dar tot miroase la fel. M-a dezgustat gandul ca nimeni n-o mai pretuieste in departare, toti vad numai apropierea si soarele. E o criza care pare sa nu se mai termine de “cine se bronzeaza mai mult, mai repede”. Toti stau inconstienti, nimeni nu mai asculta valurile. Mi-e dor de linistea ei, surprinsa numai noaptea. Dar, pentru prima data, ai fost acolo, te-am simtit, si nu numai din amintiri. Stay…

Listen to Ironik - stay with me

Ironik -Stay with me.
Asculta mai multe audio Muzica »

VAND NEVASTA !!!! AN FABRICATIE: 1983, Al doilea proprietar, certificat in regula, productie autohtona CULOARE: roscata, DOTARI: suspensii super, portbagaj mare, faruri bleu-ciel, grila radiator rosie bombata, air bag-uri frontale excelente, STARE FUNCTIONARE: f. buna, putin uzata (cam de 2 ori pe saptamana; da’ duce mult mai mult) CAI PUTERE: ooh my God !!! ( poa’ sa tina o herghelie) STARE CAROSERIE: putin atinsa - a fost un mic accident cu un vecin care nu s-a asigurat (daca sunt sau nu sunt acasa) si a intrat in ea; in urma accidentului el a fost grav avariat, iar ea a suferit doar niste atingeri de curea pe aripa stanga spate, dar cu timpul se repara. PRET: negociabil, O dau cu tot cu accesorii: unu de 3 ani si una de 5 ani. ROG SERIOZITATE !

  - Doamne, mare e fereastra ta, si multe offline-uri sunt in ea

Eram singura in noaptea aia. Te priveam cum dormi si stiam ca nu esti langa mine. Incepusem sa ma joc cu privirea in parul tau ciufulit, incercand sa inteleg cum doua persoane care se iubesc pot darui doar indiferenta. In dimineata aia am dormit mai mult decat tine, iar tu ma priveai si simteai cum singuratatea te apasa. Iti plimbai privirea incercad sa vezi sub cearceful subtire, intrebandu-te cum e posibil ca doua inimi care se atrag atat de mult, sa fie atat de departe una de alta. Un pic mai tarziu m-am trezit. Nu mai erai langa mine. Iti facusesi o cafea tare pe care o savurai impreuna cu prima tigara din acea zi. M-am dat jos din pat, m-am dus sa-mi fac o cafea, pe care urma s-o beau dulce, privind pe geam atat de departe. Te-am cautat discret cu privirea dar plecasesi. Trei ore mai tarziu amandoi stateam privind telefonul. Nici unul nu urma sa sune. In seara aceea m-am intors acasa mai tarziu decat de obicei, asteptandu-ma sa gasesc acelasi parfum de nepasare impletit cu fumul tigarii tale. In casa insa era miros de garoafe. Peste tot, prea placut. Un placut pe care nu-l doream, desi duhoarea aceea devenise insuportabila. Si totul s-a transformat in calm. Un calm mult prea apasator. Totul se reducea la priviri subtile, in momente inexistente pentru celalalt.

Acum m-am demachiat. Pot sa plang linistita… fara sa ma mai murdaresc…

Dar tu te-ai murdarit deja. De noptile pierdute in tacerea privirilor subtile.

Mi-e somn. Si mi-am amintit tot, prin urmare l-am sters. You can now calm down. Somn usor, G. !