From my point of view

Care adevar? Cel mai simplu de pana acum: urasc Bucurestiul. Cam 36 de ore acolo m-au facut sa apreciez Buzaul. Greu de crezut,nu? Dar aglomeratia, imbulzeala, poluarea, caldura si mirosul lui m-am facut in cele din urma sa nu-l mai suport. Multi m-ar contrazice. Bine, recunosc, noi, cei din provincie avem multe pretentii, dar daca sa ti se dea prioritate pe culoarea verde a semaforului pentru pietoni, e o pretentie, atunci… no comment. Si da, prefer Buzaul. Fiinca e mai lejer din multe puncte de vedere, si mai putin “lipicios” decat marea capitala a Romaniei. Dar… de! Ce nu face omul pentru tehnologie, right?

Bleah… Ce bine-i acasa!

Au fost doua fete. Prietene foarte bune. Cele mai bune. Nedespartite. Se numeau T si M. Intr-o zi, una din ele, T se imprieteneste cu o alta fata, E. Si ele devin prietene foarte bune, si din cauza situatiei, ajung sa fie prietene toate trei. Nu mai erau foarte bune prietene. Nici macar nedesprtite, dar erau impreuna, luate doua cate doua, niciodata toate trei. Fata cea noua, E, decide, la un moment dat ca e timpul sa faca un bine. Si ii spune prietenei M ce face, ce gandeste si ce spune cea mai buna prietena a ei, T, despre ea. Aceasta o crede, fiinca lucrurile ce ii erau povestite par reale si fiinca nu se putea gandii la nici un motiv pentru care sa considere minciuna ceea ce E ii povestea. Timpul trecea, zile, saptamani, luni. T si M erau din ce in ce mai straine, isi vorbeau din ce in ce mai putin, desi in ochii lor se putea observa lacrimi de cate ori se vedeau. E devenise acum cea mai buna prietena a lui T, si cea mai buna prietena a lui M. Intr-o seara, in care prea multe intrebari se ridicasera, M decide s-o infrunte pe T, fiinca nu putea intelege de ce T are parerea respectiva despre ea, de ce spune ce spune la adresa ei. A fost o discutie lunga, in care amandoua urmau sa afle faptul ca E a incercat cu disperare sa elimine orice urma de prietenie dintre T si M prin intrigi, fapte inflorite si rasucite, cuvinte interpretate la greu. T i-a spus lui M ca si ei i s-au spus aceleasi lucruri despre ea. S-au imbratisat, au eliminat-o pe E pentru totdeauna din viata lor si au mers mai departe in aceeasi prietenie la fel de puternica, dar care urma sa fie mult mai prudenta de atunci inainte.

Pe scurt, absolut niciodata, nu-i voi acorda o incredere mai mare unei persoane aproape necunoscute in favoarea uneia care a facut si inca mai face parte din viata mea. Niciodata! E a doua oara cand dau cu flit in stilul asta, fiinca sincer, you really need to get a life!

Si da, I’m back! Fiinca nicaieri nu-i ca acasa si fiinca nimeni nu va avea mai multa grija de ce-i al tau decat cel care te-a ajutat sa-l “produci”. Thanks  ><

VAND NEVASTA !!!! AN FABRICATIE: 1983, Al doilea proprietar, certificat in regula, productie autohtona CULOARE: roscata, DOTARI: suspensii super, portbagaj mare, faruri bleu-ciel, grila radiator rosie bombata, air bag-uri frontale excelente, STARE FUNCTIONARE: f. buna, putin uzata (cam de 2 ori pe saptamana; da’ duce mult mai mult) CAI PUTERE: ooh my God !!! ( poa’ sa tina o herghelie) STARE CAROSERIE: putin atinsa - a fost un mic accident cu un vecin care nu s-a asigurat (daca sunt sau nu sunt acasa) si a intrat in ea; in urma accidentului el a fost grav avariat, iar ea a suferit doar niste atingeri de curea pe aripa stanga spate, dar cu timpul se repara. PRET: negociabil, O dau cu tot cu accesorii: unu de 3 ani si una de 5 ani. ROG SERIOZITATE !

  - Doamne, mare e fereastra ta, si multe offline-uri sunt in ea

E unul din momentele alea in care te trezesti stiind ca va fi o zi absolut obisnuita si cu nimic mai deosebita decat restul zilelor pe care le-ai uitat deja.

Reusind sa ma trezesc undeva pe la 10.30, cafeaua, tigarile… Si se da start acelei zile. Dupa primul fum, si dupa prima gura de cafea, incep sa se invarta in cap ganduri… fara importanta. Ganduri pe care le-am uitat si care revin din cand in cand numai pentru a se asigura ca inca o zi e data peste cap. In cateva minute a aparut si telefonul care urma sa faca dintr-o zi banala a gandurilor pierdute, o zi memorabila ale carei ganduri imi vor bantui sufletul mult timp de acum incolo. De ce se acreste din ce in ce mai rau perioada asta? Si de ce de fiecare data cand se intampla ceva, eu tot la tine ma gandesc? De ce-ti cer ajutorul, de ce nu ma auzi? De ce vrei sa dai ceea ce eu nu-ti cer? De ce am impresia ca sunt din ce in ce mai invisibila in singura lume pe care o iubesc si pe care oricat as incerca sa o urasc, nu voi reusi? De ce esti aici? De ce incerc din rasputeri sa te fac sa pleci si sa vii, in acelasi timp? Uite de de-aia, si daca mai ai intrebari, pune-ti pofta in cui, si daca nu stii cum se face asta, poti sa vi la mine, fiinca am devenit un gen de expert cand vine vorba de intrebari fara raspunsuri, de raspunsuri date, cu termen de expirare.

Revenind la telefonul cu pricina, voi incerca sa fiu alaturi atata timp cat voi putea, desi (si stim amandoi foarte bine asta), cand nu poti oferi decat cuvinte, poti considera ca n-ai oferit nimic.

Gabi, te-ai indragostit ?