Se facea seara. Deja aveam emotii… Stiam ce urma sa se intample a doua zi. Imi dorisem atat de mult sa vina momentul acela, iar acum cand el mai avea doar cativa pasi de facut pana la mine, incepusem sa ma ingrozezsc. M-am bagat in pat pe la ora 10.30 pm, dar fara sa-mi fie somn. Am incercat de multe ori sa adorm, dar de fiecare data eram trezita de gandul a ceea ce urma sa se intample. Aproximez ca fiind ora 1 am momentul in care am adormit, dar fara efect asupra orei la care m-am trezit in dimineata asta. Ma simteam de parca dormisem 12 ore in continuu, singura diferenta fiind ca nu ma durea capul. O tigara, a doua tigara, a treia tigara… M-am uitat in cana, nu mai era cafea. Mi-am dat seama ca trebuie sa plec. Deschid usor usa… as fi vrut sa o inchid la loc, sa o trantesc, sa o incui in urma mea si sa raman acasa. Dar n-am facut-o. Planuisem de mult momentul asta, ma gandisem atata timp la el, nu aveam cum sa renunt tocmai acum. Mi-am spus in gand “I can do this” si am plecat. 10 minute mai tarziu ne intalneam. El degajat, si hotarat sa-mi arate si mie ce multi altii stiau deja. A inceput cu miscari usoare… Incercand sa-mi explice si sa-mi arate. Cu greu m-am putut concentra. Parca vroiam sa-i spun sa sara peste inceput, sa treaca la esential, dar stiam ca nu am cum, asa ca am asteptat, incercand sa inteleg fiecare lucru ca pe ceva firesc. Simteam cum lucrurile evolueaza, cum ma apropii din ce in ce mai mult de clipa aceea, dar parca nu-mi venea sa cred ca sunt atat de aproape. Stiam ca “inceputul” avea sa se termine in cateva secunde. Transpirata toata, simtindu-mi inima cum imi batea din ce in ce mai repede, am tras aer in piept si am asteptat cuvintele lui:

more…