Archive for the Category »Stresss «

Pe dos

Toti avem zile mai bune si zile mai proaste, zile in care ne merge bine sau foarte bine si zile in care ne merge prost sau incredibil de prost. Nu mai are sens sa spun care sunt sentimentele care predomina in acele zile foarte proaste. Rapiditatea cu care trecem de la o stare de nervozitate la o stare de “cedare” este foarte mare si de cele mai multe ori cea din urma se mentine mai multe zile la rand. Desi sunt o fire analitica, n-am stat niciodata sa analizez o astfel de situatie. Poate ar fi cazul s-o fac. Poate doar asa imi pot da seama de adevaratele motive care se ascund in spatele unei zile de marti (trei ceasuri rele). Da, astazi mi-a mers pe dos. Totul, incepand de acasa, continuand cu serviciul, colegii, seful, viata personala, familia, acasa, pe strada, peste tot. Singura chestie care inca nu s-a intamplat azi, e deteriorarea “relatiei” cu pc-ul. Inca nu mi s-a virusat, inca n-a iesit fum din el. INCA. Pana la 12 noaptea mai e timp. Adevarul este ca nimic nu ma deruteaza si atinge mai mult decat singuratatea printre persoane apropiate, persoane dragi. Ce poate fi mai nasol decat sa fi inconjurat de familie si prieteni, si toti sa-ti “indulceasca” si mai mult ziua respectiva? Cati sunt idiotii care se baga in ceva pentru a fi tot singuri, si cati sunt cei care cauta ceva pentru a nu schimba nimic in viata lor? Nu sunt incoerenta, numai ca tu nu reusesti sa intelegi ce incerc eu sa transmit. Poate vei intelege la un moment dat.

Listen to Roxy Rocks – Everytime

 

 

if you’re here, then why does it feel so cold ?

more…

Addicted

Dependenta de tine, asa cum florile sunt dependente de soare si pestele de apa, asa cum luna este dependenta de noapte si soarele de zi, asa cum ziua este dependenta de luna si luna de an. Asa cum copiii sunt dependenti de joaca, asa cum fiecare picatura de ploaie este dependenta de norul in care se naste, asa cum fiecare frunza este dependenta de adierea vantului. Lista poate intradevar continua la infinit, fiindca oriunde te-ai uita, vei vedea ca exista lucruri care nu pot trai fara alte lucruri, nu pot exista singure si nu-si pot indeplini menirea decat cu ajutorul altor elemente. Uneori singuratatea nu face decat sa-ti aminteasca importanta acelor elemente (obiecte/persoane) in viata ta permanenta, in viata de zi cu zi sau in viata in general. Asa ca, cine a spus ca a fi dependent e intotdeauna un lucru rau, si cati pot baga mana in foc pentru ideea ca e mai bine sa fii independent in totalitate? Sunt atat de multe lucruri frumoase de facut si de vazut intr-o viata atat de scurta, incat ar fi pacat sa le vezi si sa le faci de unul singur… :*

nature

Si totusi, orice lucru in exces dauneaza, iar extremele nu sunt niciodata bune ;)

Momentul adevarului

Care adevar? Cel mai simplu de pana acum: urasc Bucurestiul. Cam 36 de ore acolo m-au facut sa apreciez Buzaul. Greu de crezut,nu? Dar aglomeratia, imbulzeala, poluarea, caldura si mirosul lui m-am facut in cele din urma sa nu-l mai suport. Multi m-ar contrazice. Bine, recunosc, noi, cei din provincie avem multe pretentii, dar daca sa ti se dea prioritate pe culoarea verde a semaforului pentru pietoni, e o pretentie, atunci… no comment. Si da, prefer Buzaul. Fiinca e mai lejer din multe puncte de vedere, si mai putin “lipicios” decat marea capitala a Romaniei. Dar… de! Ce nu face omul pentru tehnologie, right? ;)

Bleah… Ce bine-i acasa!

A fost odata…

Au fost doua fete. Prietene foarte bune. Cele mai bune. Nedespartite. Se numeau T si M. Intr-o zi, una din ele, T se imprieteneste cu o alta fata, E. Si ele devin prietene foarte bune, si din cauza situatiei, ajung sa fie prietene toate trei. Nu mai erau foarte bune prietene. Nici macar nedesprtite, dar erau impreuna, luate doua cate doua, niciodata toate trei. Fata cea noua, E, decide, la un moment dat ca e timpul sa faca un bine. Si ii spune prietenei M ce face, ce gandeste si ce spune cea mai buna prietena a ei, T, despre ea. Aceasta o crede, fiinca lucrurile ce ii erau povestite par reale si fiinca nu se putea gandii la nici un motiv pentru care sa considere minciuna ceea ce E ii povestea. Timpul trecea, zile, saptamani, luni. T si M erau din ce in ce mai straine, isi vorbeau din ce in ce mai putin, desi in ochii lor se putea observa lacrimi de cate ori se vedeau. E devenise acum cea mai buna prietena a lui T, si cea mai buna prietena a lui M. Intr-o seara, in care prea multe intrebari se ridicasera, M decide s-o infrunte pe T, fiinca nu putea intelege de ce T are parerea respectiva despre ea, de ce spune ce spune la adresa ei. A fost o discutie lunga, in care amandoua urmau sa afle faptul ca E a incercat cu disperare sa elimine orice urma de prietenie dintre T si M prin intrigi, fapte inflorite si rasucite, cuvinte interpretate la greu. T i-a spus lui M ca si ei i s-au spus aceleasi lucruri despre ea. S-au imbratisat, au eliminat-o pe E pentru totdeauna din viata lor si au mers mai departe in aceeasi prietenie la fel de puternica, dar care urma sa fie mult mai prudenta de atunci inainte.

Pe scurt, absolut niciodata, nu-i voi acorda o incredere mai mare unei persoane aproape necunoscute in favoarea uneia care a facut si inca mai face parte din viata mea. Niciodata! E a doua oara cand dau cu flit in stilul asta, fiinca sincer, you really need to get a life!

Si da, I’m back! Fiinca nicaieri nu-i ca acasa si fiinca nimeni nu va avea mai multa grija de ce-i al tau decat cel care te-a ajutat sa-l “produci”. Thanks  >:D<

Sunt…

…varza. Desi n-o spun prea des (sau n-o recunosc), de data asta sunt coplesita de senzatie. Varza de oboseala. Ea a invins de data asta. Eu, mi-am format prostul obicei (sau bunul in opinia catorva persoane) de a dormi cel putin 8-9 ore pe noapte. Irelevant la cat adorm, important e sa ma trezesc eu, fara interventia alarmei. Ei bine… In dimineata asta n-a fost sa fie. Dupa ce ma bag azi-noapte in pat pe la 1.30, imi dau ceasul cu o ora inainte, si brusc se face 2.30 (cea mai scurta ora din viata mea), bineinteles n-adorm imediat, ultima data uitandu-ma la ceas undeva pe la 3.45… Bun… Dimineata (adica cateva ora mai tarziu) suna ceasul. Ora 8.30 (dupa ora noua, si inainte de ora 9). Ma trezesc… cam zombi ce-i drept, si-mi incep tabieturile. Astept ce astept si hotarasc sa iau destinul in propriile maini. Ies din casa, 45 minute mai tarziu intru in casa, 15 minute mai tarziu iar ies, 4 ore mai tarziu din nou intru (devin obscena?). Si uite asa, acum stau pe scaunul asta (care pana acum parea numai bun, acum parca s-a micsorat, sau poate imi trebuie mie un pat) si analizez. Ciudat e faptul ca nu analizez ce s-a intamplat ci ce se va intampla in saptamana care urmeaza. Ma mut. Nu numai eu, dar si eu si o sa fie o saptamana luuungaaa (iar devin obscena, nu-i asa?). Punct si de la alt capat.