From my point of view

Windows 7 (numit initial Blackcomb si mai apoi Vienna) este numele folosit pentru urmatoarea versiune majora de Microsoft Windows, aceasta fiind succesoarea versiunii Windows Vista. Microsoft a preconizat ca dezvoltarea Windows-ului 7 sa se extinda pe 3 ani, acesta fiind asteptat sa apara in ianuarie 2010. Noul Microsoft Windows se va lansa in doua versiuni, respectiv 32 bit si 64 bit. O varianta de server, numita Windows Server 7 este de asemeni in dezvoltare.

Microsoft isi mentine tacerea in ceea ce priveste planurile si aspiratiile pentru Windows 7 deoarece se concentreaza asupra aparitiei si vanzarilor de Windows Vista, desi cateva caracteristici au fost deja dezvaluite. Drept urmare, se cunosc foarte putine despre setul de caracteristici Windows Vienna iar oficialii companiei au negat o parte din cele deja dezvaluite.

Articolul pe care l-am gasit si tradus este evident mai vechi, cel mai probabil din naintea aparitiei Windows Vista, dar intrucat pana in 2010 mai este, nu cred ca se cunosc mai multe, sau prea multe despre Windows Vienna. Oare sa fie un Vista imbunatatit? Cel mai mult ma surprinde rapiditatea cu care este inlocuit Windows Vista. Ramane de vazut…

Superb…..

Evolution of Microsoft Windows

…varza. Desi n-o spun prea des (sau n-o recunosc), de data asta sunt coplesita de senzatie. Varza de oboseala. Ea a invins de data asta. Eu, mi-am format prostul obicei (sau bunul in opinia catorva persoane) de a dormi cel putin 8-9 ore pe noapte. Irelevant la cat adorm, important e sa ma trezesc eu, fara interventia alarmei. Ei bine… In dimineata asta n-a fost sa fie. Dupa ce ma bag azi-noapte in pat pe la 1.30, imi dau ceasul cu o ora inainte, si brusc se face 2.30 (cea mai scurta ora din viata mea), bineinteles n-adorm imediat, ultima data uitandu-ma la ceas undeva pe la 3.45… Bun… Dimineata (adica cateva ora mai tarziu) suna ceasul. Ora 8.30 (dupa ora noua, si inainte de ora 9). Ma trezesc… cam zombi ce-i drept, si-mi incep tabieturile. Astept ce astept si hotarasc sa iau destinul in propriile maini. Ies din casa, 45 minute mai tarziu intru in casa, 15 minute mai tarziu iar ies, 4 ore mai tarziu din nou intru (devin obscena?). Si uite asa, acum stau pe scaunul asta (care pana acum parea numai bun, acum parca s-a micsorat, sau poate imi trebuie mie un pat) si analizez. Ciudat e faptul ca nu analizez ce s-a intamplat ci ce se va intampla in saptamana care urmeaza. Ma mut. Nu numai eu, dar si eu si o sa fie o saptamana luuungaaa (iar devin obscena, nu-i asa?). Punct si de la alt capat.

Respir usor si prin cap imi trec mii de ganduri. Majoritatea legate de activitati incepute si care necesita finalizare, restul, de poate un 5% legate de nevoia de pauza. In jurul meu e liniste. Nimeni nu-mi spune ce trebuie sa fac, ca pot sa mai fac sau ce e cu adevarat necesar pentru o reusita. Nici n-ar fi nevoie. Imi cunosc prea bine traiectoria, stiu cum si cat trebuie urmata pentru a reusi, dar oare o voi urma ? Desigur! De fiecare data aceeasi poveste. Se pune punct, timp in care se incep diferite activitati. Apoi se reia. Dar de fiecare data ceva se opreste. De data asta n-a mai fost asa, si probabil acesta este principalul motiv pentru care, in ciuda oboselii pe care par sa nu o mai depasesc, ma simt fresh. Fresh fiinca dintr-o data mi s-a facut ordine in ganduri. Pentru prima data nu ma simt ametita sau confuza. Imi cunosc programul pentru urmatoare saptamana, stiu ce se va intampla peste o luna, si stiu ca oricat ar fi de dificil, ceea ce este inceput trebuie continuat sau finalizat. Cu orice sacrificiu? Nu chiar… Voi lua in considerare importanta lucrului pentru care trebuie facut sacrificiul si importanta sacrificiului, prin comparatie. Inca o certitudine este fapul ca absolut tot ceea ce se intampla in momentul acesta in viata mea, are urmari pe timp indelungat. Nimic nu e pentru acum, nici macar pentru maine. Este pentru candva. Candva voi realiza ceea ce vreau, candva mi se va indeplinii o dorinta, candva ma voi folosi de rezultatele obtinute acum. Si daca nimeni nu-mi vorbeste, eu de ce mai scriu? Inca un post aparent neinsemnat. Am multe de facut, n-am timp de stat. Brb. ( )

Ma simt de parca ar trebui sa spun “Hello everyone”, de fapt poate chiar ar fi cazul, tinand cont de faptul ca am cam tras chiulul in ultima vreme. Pentru cei care credeau ca am plecat de tot - I’m back! Iar pentru cei care credeau ca au scapat de mine - I’m back and I’m not goin’ anywhere!! Asadar, sa incepem cu chestiile esentiale. Blog-ul n-a plecat si nici n-a fost abandonat, numai ca mamica lui si-a luat un concediu, asa din oficiu si cu cea mai mare nesimtire, fiinca stiam ca s-a facut mare si rezista cateva sapatamani fara mine. Ce-am facut in tot timpul asta? Am incercat sa ma reimprietenesc cu realitatea si sa las macar o perioada virtualul in spate. Daca am reusit? NU! Evident, nu! Un lucru pe care insa l-am reusit a fost consolidarea viitorului. Respectiv am trecut cu bine de prima sesiune a anului doi de facultate, si daca tot am acest timp intre prima si a doua sesiune, am zis ca ar fi bine sa-l fructific. Consecintele? Mai nou sunt o viitoare soferita (asa ca feriti-va), mai bine spus cam intr-o luna ma legitimez cu carnetul auto . Altceva? Sa zicem ca mai am ceva de facut in afara facultatii si asta ar fi inca un curs, fiinca dupa multe nopti nedormite si zile rumegand problema am realizat ca daca stii dar n-ai cum sa dovedesti ca stii, nimeni nu te ia in serios. Pe plan mai personal, sa zicem ca imi dau seama pe zi ce trece cat de mult m-am schimbat, sau cat de mult inca ma schimb. Nu stiu daca in bine sau in rau, dar cred ca e varsta de vina . In fine. Mai rece, mai indiferenta, preocupata din ce in ce mai mult de calculator (exact cand credeam ca nu se poate mai mult). Pot sa ma laud putin? Ah… bineinteles ca pot… In ultimele 3 zile mi-am formatat pc-ul o data si am partitionat un alt pc + formatare desigur. SINGURA ! Mda… Asta era ultima frontiera pentru mine, si se pare ca am facut-o praf. Una peste alta… Ma simt bine aici si stiu ca si blog-ul e in siguranta, iar daca va mai fi vreodata vorba de un concediu, in mod cert va fi doar un concediu, nimic mai mult. Acum ceva timp eram un pic stresata de modul meu de a pune problema atat pe blog cat si in viata de zi cu zi, acum insa nu mai sunt. Probabil fiinca mi-am dat seama ca de-asta e modul MEU si nu al altcuiva. Asa ca daca iti place ramai, citeste, comenteaza, intoarce-te. Daca nu… prefa-te doar ca nu esti genul care sa-si bata capul cu lucruri marunte si ramane intre noi ca de fapt nu intelegi. In fond… poate nici nu trebuie

Becoming you…

Acum un an… In timp nu pare mult, dar in schimbari e greu de perceput. Acum un an nu eram aici, ci in alta zona a orasului, nu aveam net si nici nu dadeam semne ca mi-as dori foarte mult net (desi imi doream), pierdusem si uitasem lucruri de mult trecute, eram intr-un peisaj perfect pentru toti si imposibil de privit pentru mine. Acum un an habar n-aveam ce inseamna un blog, un post, nu auzisem de WordPress si nici nu-mi imaginam ce e in spatele unor site-uri atat de… simple. Cel putin asa pareau… simple. Acum 8 luni am aparut si eu pe undeva pe aici, usor timida in privinta “Dashboard-ului”, dar cu ambitii si asteptari pe care atunci nu mi le puteam inca imagina, dar pe care le stiam acolo, gata in orice clipa sa-si faca aparitia. Acum 5 minute tocmai am terminat de editat un cod de php, care va avea ocazia sa ma surprinda placut sau neplacut, un cod php de care nu m-am temut nici o clipa, dar care mi-a dat cateva batai de cap. Inca incepatoare (si probabil ma voi considera asa mult timp) in domeniu, fara vreo certitudine legata de volumul de informatii pe care il voi acumula in timp, incerc si uneori chiar imi iese (surprinzator pentru unii). Recunosc ca am cui sa-i multumesc pentru tot, dar n-am cum intrucat pretuiesc prea mult ceea ce am invatat pentru a avea posibilitatea de a multumi in vreun fel. Da mai! Am scris si eu un post fara subintelesuri… Sau ma rog… fara atat de multe