From my point of view

Oricat m-as chinui si oricat as incerca, se pare ca nu reusesc sa trec peste anumite vorbe. Vorbe care atunci inseamnau totul, vorbe care acum denota puterea de ipocrizie dintr-un singur caracter. Inca ma mai intreb daca cumva eu am fost cea care a indraznit sa faca marea greseala, inca ma mai chinui sa inteleg care a fost acea greseala. Am negat mult timp, incercat sa cred ca undeva pe la sfarsitul drumului mi-am bagat piciorul si ca de atunci nu-mi mai pasa. Gresit! Inca imi pasa… Simt nevoia sa dau o palma, aceeasi care mi-a fost data mie, cu tot atata iubire combinata cu aceeasi ipocrizie nascuta din secunda unu si inca neterminata. Am renuntat cu destul de mult timp in urma sa mai caut raspunsuri inexistente, avand certitudinea ca singurul raspuns este acela al intrebarii prietenilor: Pana cand? Pana acum.